Parteneri

Asociaţia MaiMultVerde

mmvAsociaţia MaiMultVerde este o organizaţie neguvernamentală, nonprofit şi de protecţie a mediului, care are misiunea de a construi o nouă cultură a voluntariatului pentru mediu în România.

În primii şase ani de activitate, 2008 – 2013, MaiMultVerde a lucrat cu 20.000 de voluntari, a plantat peste 650.000 de puieţi, a strâns peste 300 de tone de deşeuri, a deschis primul sistem de bike sharing – Cicloteque –  din Bucureşti, Oradea şi Timişoara, a derulat mai multe campanii naţionale de informare şi educaţie şi a organizat prima gală de strângere de fonduri pentru proiecte de mediu, Gala Verde.

 

Bugetul MaiMultVerde în primii şase ani a ajuns la 4.000.000 de euro. Fondurile au fost obţinute din sponsorizări oferite de marile companii din România şi din finanţări europene nerambursabile.

Penitenciarul de Minori şi Tineri Craiova

Penitenciar minori si tineri Craiova logoÎn 16 mai 1992, sub semnătura prim-ministrului Theodor Stolojan a fost emisă Hotărârea Guvernului României, numărul 265 care specifica la articolul 1 că „Centrul Şcolar nr. 5 din municipiul Craiova se trece din subordinea Secretariatului de Stat pentru Handicapaţi în subordinea Ministerului Justiţiei – Direcţia Generală a Penitenciarelor, cu toţi indicatorii, personalul şi întregul patrimoniu, începând cu data de 1 iulie 1992, de la care va avea profilul de şcoală de muncă şi reeducare”.

Urmare acestei măsuri, conform articolului 4 al aceleiaşi hotărâri „copiii minori care se află internaţi în Centrul Şcolar nr. 5 din municipiul Craiova, (…) vor fi mutaţi şi internaţi în alte unităţi corespunzătoare categoriilor de minori din care fac parte, din subordinea Secretariatului de Stat pentru Handicapaţi sau a inspectoratelor teritoriale, prin grija ambelor organe…”.

În baza unui protocol încheiat între conducătorii autorităţilor ce tutelau cele două instituţii, Mircea Ionescu-Quintus în calitate de Ministru al Justiţiei şi Rodica Munteanu în calitate de secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Handicapaţi, Centrul Şcolar nr. 5 din municipiul Craiova a fost preluat împreună cu întreg patrimoniul format din imobile, terenuri, maşini şi utilaje, precum şi cu toţi cei 96 de salariaţi de către nou înfiinţata Şcoală Specială de Muncă şi Reeducare pentru Minori Craiova (S.S.M.R.M. Craiova).

Conform ordinului ministrului justiţiei nr. 489, S.S.M.R.M. Craiova avea un efectiv de 278 de angajaţi din care 96 fuseseră preluaţi de la Centrul Şcolar nr. 5. Primii 100 de minori condamnaţi la pedepse privative de libertate au fost încarceraţi în luna septembrie, urmând apoi o creştere constantă a numărului acestora până în anul 1994 când s-au înregistrat aproximativ 950 de deţinuţi.

Unitatea a funcţionat ca şi şcoală specială timp de 11 luni, perioadă după care, la 19 mai 1993, prin ordinul ministrului justiţiei nr. 432/C, primeşte denumirea de Centrul de Reeducare Craiova. Directorul şcolii speciale devine în acelaşi timp director al centrului de reeducare.

La data de 15 august 1997, Centrul de Reeducare îşi încetează oficial activitatea devenind, conform ordinului ministrului justiţiei nr. 1301/C, Penitenciar categoria I de minori-tineri Craiova. Odată cu această schimbare şi în concordanţă cu nevoile impuse de numărul din ce în ce mai mare de deţinuţi, a fost modificată şi schema de personal care creştea numărul posturilor de la 278 la 305.

La articolul 3 al actului de „identitate” al Penitenciarului de Minori şi Tineri Craiova se precizează că „În cadrul penitenciarului funcţionează o şcoală pentru clasele I – VIII şi un grup şcolar profesional cu activitate de calificare şi producţie şcolară”.

Penitenciarul funcţionează în această ultimă formulă până la data de 25 ianuarie 2007 când, prin decizia nr. 45 a Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj, fundamentată pe noua lege de executare a pedepselor privative de libertate apărută în anul 2006 se stabileşte că „începând cu data de 01 ianuarie 2007 clasele de învăţământ primar, gimnazial şi profesional (şcoala de arte şi meserii) organizate în cadrul Penitenciarului de Minori şi Tineri Craiova devin clase afiliate la Centrul Şcolar pentru Elevii cu Deficienţe Auditive Craiova”, urmând ca personalul ce deservea segmentul şcolar al penitenciarului (profesori, învăţători, personal auxiliar) să fie preluat şi salarizat de unitatea şcolară din subordinea Inspectoratului Şcolar Judeţean şi a Consiliului Judeţean Dolj. Urmare acestei decizii, o parte din personalul didactic a ales să continue activitatea în cadrul Penitenciarului de Minori şi Tineri Craiova, devenind ulterior funcţionari publici cu statut special.

Anul 2008 aduce o nouă modificare legată de structura şcolară care deserveşte nevoile educaţionale ale minorilor şi tinerilor din cadrul penitenciarului prin organizarea începând cu data de 1 septembrie, ca unitate distinctă de învăţământ în subordinea Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj, a Şcolii de Arte şi Meserii Craiova. Urmare a modificărilor legislative, denumirea şcolii a devenit, începând cu 1 septembrie 2012, în Şcoala Specială Profesională Craiova.

La 1 februarie 2014, odată cu aplicarea prevederilor Legii nr. 286/2009 Noul Cod Penal și a Legii nr. 254/2013 Legea privind executarea pedepselor și măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, Penitenciarul de Minori și Tineri Craiova își modifică obiectul de activitate, devenind astfel Centru de Detenție destinat persoanelor sancționate de legea penală cu măsura educativă a internării într-un centru de detenție.

În prezent, Centrul de Detenție Craiova este o unitate penitenciară aflată în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, fiind responsabilă cu punerea în aplicare a Legii 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Unitatea este profilată pe custodierea persoanelor internate pentru care instanțele au dispus măsura educativă a internării într-un centru de detenție. La începutul lunii octombrie 2014, efectivul total de deținuți era de 275 dintre care 30 erau femei.

În cadrul unității funcționează Școala Profesională Specială Craiova unde, în anul școlar 2014 – 2015, au fost înscriși 150 de elevi.

Penitenciarul Craiova

Penitenciarul Craiova logoContribuind la protecția societății prin deținerea persoanelor împotriva cărora s-au emis mandate de executare a sancțiunilor privative de libertate ori de arestare preventivă și pregătirea acestora pentru reintegrare socială, Penitenciarul Craiova este una din unitățile cu o complexitate deosebită în cadrul penitenciarelor din România.

Penitenciarul este așezat în partea de nord-est a municipiului Craiova, pe strada Vasile Alecsandri nr. 89. La începutul existenței sale, în anul 1897, Penitenciarul Craiova era situat într-o zonă laterală a orașului, dar pe măsura trecerii timpului și a extinderii orașului, s-a ajuns la situația în care acum acesta este amplasat la aproximativ 500 de metri de centrul orașului. Suprafața penitenciarului, de 21.867 m.p. a rămas aceeași în cei peste 110 de ani de existență.

Din datele culese din arhiva unității, din Arhivele Statului și din unele publicații și documente ale secției de istorie a Academiei Române – sucursala Craiova, rezultă că, începând cu anii 1890, clasele conducătoare ale vremii au constatat că, în regiunea Olteniei, închisorile de la Caracal și Târgu-Jiu, închisoarea militară și cea de la Bucovăț nu erau suficiente dar, mai ales, nu prezentau siguranță pentru deținerea celor arestați. Astfel în anul 1893 se aprobă de către Guvern începerea construirii Penitenciarului Craiova, iar în anul 1894 se pune piatra de temelie, construcția fiind definitivată în forma inițială în anul 1897. Construcția nouă era dotată cu celule și camere mari și mijlocii, asigurându-se și condiții de pază menite să scutească de griji pe boierii și negustorii vremii.

În anul 1900, după 3 ani de la darea în folosință, penitenciarul număra un efectiv de 300 de deținuți, închisoarea fiind mixtă, adăpostind atât deținuți bărbați cât și deținute femei, condamnați și arestați preventiv de drept comun.

În perioada 1905 – 1906 au luat ființă primele ateliere destinate deținuților – un atelier manual de confecționat roabe din lemn și un atelier de țesătorie cu 12 războaie mecanice.

În anul 1907, o dată cu răscoala țăranilor români, numărul celor închiși în Penitenciarul Craiova a crescut progresiv, de la 649 deținuți la 4 aprilie 1907 la 856 deținuți la 1 iulie 1907. Cercetând publicațiile și documentele vremii, s-a constatat că Penitenciarul Craiova a jucat un rol important în deținerea în special a capilor răsculaților din comunele județelor Dolj, Gorj, Mehedinți și Romanați.

Lipsa unui cabinet medical și a condițiilor sanitare și de igienă necesare, asociate cu supraaglomerarea, au dus în 1907 la izbucnirea unei epidemii de febră tifoidă, ea fiind stăpânită cu greu, prin eforturile medicilor și ale administrațiilor centrale și locale. Tot în această an, atelierul de țesut pânză a fost mărit cu încă 48 de războaie mecanice de țesut.

Cu toate acestea, au existat în permanență preocupări pentru a îmbunătății condițiile de detenție și de a crea oportunități pentru integrarea socială a acestora. Arhivele scot la iveală faptul că prima școală din penitenciar a fost înființată în anul 1908, pentru a educa deținuții analfabeți, în 1936 penitenciarul a fost racordat la rețeaua de canalizare a orașului, iar începând cu 1943 s-au montat 14 războaie mecanice de țesut pânză pentru a da ocupație femeilor încarcerate.

În prezent, Penitenciarul Craiova este o unitate penitenciară aflată în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, fiind responsabilă cu punerea în aplicare a Legii 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Unitatea este profilată pe custodierea deținuților încadrați în regimurile de detenție maximă siguranță și închis. De asemenea, în cadrul său funcționează o secție de arestați preventiv. La începutul lunii octombrie 2014, efectivul total de deținuți era de 1193 dintre care 142 erau femei.

În cadrul unității funcționează o școală unde în anul școlar 2014 – 2015 erau înscriși 148 de elevi.

Federaţia VOLUM

federatia volum logoFederaţia VOLUM este o organizaţie neguvenamentală şi nonprofit, înregistrată juridic ca federaţie în decembrie 2010, având rol de asociaţie umbrelă în domeniul voluntariatului, cu reprezentare la nivel naţional.

Membri ai Federaţiei VOLUM pot fi organizaţii care lucrează cu voluntari, centre de voluntariat şi/sau centre de resurse pentru voluntariat, instituţii publice descentralizate care lucrează cu voluntari, instituţii de cercetare si educaţie cu interes şi proiecte în domeniul voluntariatului. Companiile care susţin sau iniţiază proiecte de voluntariat pot fi parteneri ai federaţiei. În prezent, Federaţia VOLUM are 47 de membri deplini (37 de asociaţii, 9 fundaţii, 1 federaţie) şi 1 membru asociat (instituţie publică) care acoperă 18 judeţe din ţară şi implică peste 13.000 de voluntari în activităţile lor.

Misiunea este facilitarea dialogului şi acţiunii comune a tuturor factorilor interesaţi de mişcarea de voluntariat în vederea dezvoltării sustenabile a voluntariatului în România.

Viziunea Federaţiei VOLUM este o societate românească în care voluntariatul este o mişcare acceptată, susţinută şi recunoscută pentru contribuţia sa la coeziunea, incluziunea şi solidaritatea socială şi la respectul pentru oameni şi mediu, pe baza asumării la nivel individual şi instituţional al responsabilităţii sociale manifestate prin voluntariat. Federaţia VOLUM este sprijinită financiar de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe. Federaţia VOLUM este membru deplin al Centrului European de Voluntariat, initiaţorul Alianţei EYV 2011. (www.cev.be)

Obiectivele Federatiei VOLUM sunt:

  • Reprezentarea intereselor organizaţiilor din România care lucrează cu voluntari şi sprijină dezvoltarea voluntariatului în dialogul cu autorităţile statului în vederea dezvoltării sustenabille a voluntariatului în România;
  • Crearea unui mediul favorabil pentru dezvoltarea voluntariatului în România;
  • Dezvoltarea capacităţii organizaţiilor care lucrează cu voluntari şi sprijină voluntariatul în vederea creşterii calităţii lucrului cu voluntarii;
  • Creşterea gradului de conştientizare a valorii voluntariatului pentru societate şi individ şi recunoaşterea contribuţiei voluntariatului la dezvoltarea societăţii.

Primăria Işalniţa

Primaria IsalnitaIşalniţa este o comună din judeţul Dolj, regiunea Sud-Vest-Oltenia. Din punct de vedere administrativ, comuna este formată dintr-un singur sat, Işalniţa. Conform estimărilor, la 1 ianuarie 2009, populaţia stabilă a comunei Işalniţa era formată din 3.885 persoane. Prima aşezare a satului nu a fost pe locul actual, ci pe dealul numit Folea, acoperit de o pădure deasă pe o suprafaţă de 100 de hectare.

După unii cercetători, numele Işalniţa (iniţial Eşelniţa) este de origine turcească, Işal însemnând frumuseţe, iar Netam-deal. Tradus, înseamnă Dealul frumuseţii. O altă variantă care circulă şi astăzi ne arată că pe timpul când turcii stăpâneau Ţara Românească, în Işalniţa se găsea un mare han. Văzând cât de frumoasă era hangiţa al cărei nume era Niţa, beiul împreună cu ceilalţi turci foloseau faţă de localnici cuvântul Işalniţa, adică frumoasa Niţa.

Problema de mediu cu care se confruntă comunitatea este poluarea atmosferei (prin natura proceselor tehnologice, a materiilor prime utilizate şi implicit a noxelor evacuate în mediul înconjurător, CET Işalniţa constituie o sursă de agresiune asupra mediului).
 Pe baza observaţiilor, măsurătorilor şi determinărilor efectuate de APM Craiova, în contextul analizei şi evoluţiei factorilor de mediu din zonă, CET I Işalniţa, prin evacuări de noxe, afectează semnificativ calitatea factorilor de mediu – atmosferă, apă, sol-subsol, vegetaţie şi aşezări umane, defrişările, colectarea nesistematizată a deşeurilor, puţine spaţii verzi, lipsa de informare a comunităţii privind problemele de mediu şi gradul scăzut de implicare în programe de voluntariat de mediu. În afara campaniilor la nivel naţional, cum ar fi „România prinde rădăcini” şi „Let’s do it, România”, comunitatea locală nu a mai participat la acţiuni de voluntariat de mediu, iar iniţiativele locale în acest domeniu lipsesc.

Proiectul ”Eco-voluntariat în penitenciare” urmăreşte să ofere o soluţie viabilă la aceste probleme cu care se confruntă penitenciarele şi locuitorii din zona Işalniţa, propunând o serie de activităţi şi programe care să stimuleze iniţiativele sustenabile în domeniul voluntariatului de mediu care să includă grupul vulnerabil al persoanelor private de libertate din Penitenciarul Craiova şi Penitenciarul de Minori şi Tineri Craiova, în folosul comunităţii locale din comuna Isalnita şi cu implicarea directă a acesteia.